Imprimare

Economia Sanatatii, un domeniu care se va dezvolta in Romania

Adrian Gheorghe (foto) este doctorand in Health Economics (economia Sanatatii, n.red.) la Universitatea din Birmingham, Marea Britanie. Absolvent al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti, specializarea Farmacie, tanarul a beneficiat de o bursa a Fundatiei Dinu Patriciu pentru a-si continua studiile de masterat in Anglia. Odata ce a constatat ca "decizia clinica de tip medical in actul de sanatate este, in mod obligatoriu, complementata de decizii de alta natura la nivelul sistemului", Adrian a hotarat sa studieze, in paralel, managementul. Intre timp, a fost implicat in actiuni de voluntariat in domeniul medical atat in tara, cat si in strainatate.

Claudia Spridon (C.S.): Pe langa o formare de farmacist, ai si o formare economica. Ce te-a determinat sa studiezi managementul?

Adrian Gheorghe (A.G.): Totul a fost o cautare. Dupa primul an de facultate, mi-am dat seama ca decizia clinica de tip medical in actul de sanatate este, in mod obligatoriu, complementata de decizii de alta natura la nivelul sistemului. Practic, medicul, farmacistul, cei care constituie interfata sistemului, fac si ei parte dintr-un sistem mult mai mare. M-a interesat natura deciziilor care constrang sau regleaza deciziile pe care medicul sau farmacistul trebuie sa le ia. Am considerat ca o formare economica este necesara pentru a intelege mai bine acest tip de constrangeri.

C.S.: In prezent, esti health economist. Ce presupune, mai exact, aceasta meserie?

A.G.: Un health economist este interesat de alocarea rationala si, pe cat posibil, eficienta a resurselor. Asta se face pe mai multe niveluri - plecand de la introducerea unui medicament sau a unei interventii intr-un sistem, pana la modul in care pacientii acceseaza sistemul si acesta din urma raspunde nevoilor lor.

C.S.: Cati astfel de specialisti exista in momentul de fata in Romania si care sunt perspectivele acestei profesii la noi in tara?

A.G.: In opinia mea, health economists sunt putini in Romania. In primul rand, nu exista o cerinta pentru asa ceva, deoarece alocarea rationala a resurselor nu este un obiectiv in sine, ci mai degraba alocarea resurselor este un obiectiv. Sunt de parere, insa, ca vor aparea health economists si in Romania. Fara indoiala, economia Sanatatii este un domeniu care se va dezvolta, fiind o arie necesara mai ales pentru state aflate in cautarea propriei identitati si a propriei coerente, cum e si cazul tarii noastre. In Europa Occidentala, economia Sanatatii face de mult timp parte dintr-un proces decizional si acolo lucrurile se regleaza la un nivel relativ fin din acest punct de vedere. Beneficiul pe care il are o astfel de ajustare este din ce in ce mai mic, deoarece sistemul deja reactioneaza, fiind reglat folosind parametri de health economics astfel incat sa raspunda cat se poate de eficient si transparent nevoilor populatiei. In Romania, mecanismul nu cuprinde, in prezent, elemente de economia sanatatii si ar fi deosebit de utila, in acest moment, o perspectiva rationala, care macar sa sustina decizia, daca nu poate sa o impuna.

C.S.: Adrian, esti doctorand la Universitatea din Birmingham. Pe ce se axeaza cercetarea pe care o desfasori acolo?

A.G.: Cercetarea mea are doua componente. Generic, este health economics, dar in interiorul acestui domeniu, ma ocup de evaluare economica in studii clinice - aceasta e aria particulara. Cercetarea mea propriu-zisa, in cadrul evaluarii economice in studii clinice, are doua componente: o componenta pragmatica si aplicativa, si o componenta metodologica. In ceea ce priveste componenta pragmatica, lucrez impreuna cu o echipa intr-un studiu clinic ce investigheaza un dispozitiv chirurgical care ar trebui sa reduca rata interventiilor post-operatorii. Sarcina mea este sa produc, la finalul studiului clinic, evaluarea economica a dispozitivului si sa raspund la intrebarea daca acesta este cost-eficient sau nu.

C.S.: Spuneai ca exista si o componenta metodologica a cercetarii. Despre ce este vorba?

A.G.: Cercetarea mea metodologica se refera la modul in care variaza rezultatele evaluarii economice in interiorul studiilor clinice, de la o locatie la alta. Practic, se intuieste faptul ca un tip de dispozitiv sau un tip de interventie este mai eficient ca si costuri intr-un anumit spital sau regiune decat in altele, dar acest lucru este rareori demonstrat. Ceea ce-mi propun eu in cadrul cercetarii este sa investighez modul in care sunt alese centrele in care se efectueaza evaluari economice alaturi de studii clinice. Vreau sa propun un mod rational de a le selecta, astfel incat rezultatele evaluarii economice dintr-un studiu clinic sa aiba o reprezentativitate masurabila pentru tara in care el se desfasoara, Marea Britanie spre exemplu.

C.S.: Ce parere ai de modalitatea in care sunt alocate resursele din sistemul sanitar romanesc, la ora actuala?

A.G.: Subiectul poate genera discutii lungi, fara indoiala. In mod paradoxal, as incepe cu o dimensiune culturala. In Romania inca suntem obisnuiti ca actul medical sa nu fie constrans, iar accesul la el sa nu implice un cost pentru pacient, cel putin nu un cost sesizabil. Aceasta este o mostenire a sistemului de sanatate de dinainte de 1989, prelungita, in prezent, cu un sistem de asigurari sociale de sanatate inca in curs de perfectare. Din acest motiv, populatia constientizeaza relativ putin ca actul medical chiar suporta un cost, iar acest cost este rareori identificat si descompus. In realitate, actul medical are un cost foarte specific, doar ca noi nu avem acces la valoarea acestui cost si il ignoram. Evident, aceasta ignoranta afecteaza si modul in care consumam resursele in discutie. Alocarea resurselor in Romania este, in prezent, oarecum oarba, deoarece nu tine cont de principala constrangere - sa stii cat te costa si ce obtii in urma acestei alocari.

C.S.: Ce crezi ca ar trebui facut pentru ca oamenii sa constientizeze ca este necesar sa investeasca bani in sanatate, astfel incat tratamentele si investigatiile sa aiba loc?

A.G.: Un raspuns imediat, la care eu unul nu ma raliez intru totul, ar fi introducerea unei cvasi-piete in sistemul de sanatate, asa cum s-a facut in sisteme cu o traditie mult mai mare decat la noi (Marea Britanie, n.red.). Desigur, cvasi-piata, adica introducerea unor tranzactii, nu este o solutie ideala deoarece mecanismele de reglare care trebuie introduse pentru a se asigura ca aceasta cvasi-piata se indreapta catre eficienta sunt, la randul lor, consumatoare de resurse. Pe langa un astfel de mecanism economic, cred ca un aspect important este ca oamenii sa inteleaga faptul ca sanatatea reprezinta un bun care se construieste nu numai din ingrijiri medicale, ci se construieste in fiecare moment, este un act absolut participativ, iar primul segment il constituie chiar ei insisi. Odata cu intelegerea subtila, spun eu, a acestei realitati, s-ar atinge o constiinta de grup care ar servi construirii premiselor pentru o alocare eficienta a resurselor.

C.S.: Inevitabil ajungem la preventie...

A.G.: Intr-adevar, se vorbeste mult de preventie si preventia este, fara indoiala, importanta. In principiu, este mai ieftin sa previi decat sa tratezi si in jurul acestui dicton au fost construite sistemele moderne de sanatate publica din Europa Occidentala. Completarea pe care as vrea sa o fac este ca interventiile de preventie nu sunt neaparat mai cost-eficiente decat cele de tratare. Baza de date a celor de la Tufts Medical Center din SUA, care contine informatii privind cost-eficienta interventiilor de preventie, dar si a celor curative la nivel mondial, arata ca procentul de interventii cost-eficiente preventive este aproximativ acelasi cu procentul pe interventii curative cost-eficiente. In concluzie, preventiv nu inseamna neaparat mai eficient, ca si nivel al costurilor, decat curativ, in sensul ca exista si interventii preventive care nu sunt cost- eficiente.

C.S.: Si totusi, din punct de vedere al unui health economist, de ce campanii au nevoie romanii pentru a-si ingriji sanatatea?

A.G.: Cred ca Romania este afectata de tranzitia foarte rapida catre o societate de consum inceputa imediat dupa 90 si care, probabil, a atins un varf dupa anii 2000. A ajuns la noi valul de boli cronice care a inceput de mult timp sa "mature" Europa, respectiv boli cardiovasculare si cancer. Incep sa se estompeze probleme legate de boli infectioase (SIDA, n.red.). In acest context, consider ca cele mai eficiente campanii de preventie sunt cele de tipul Campaniei Viata, sustinuta de MS. Aceste campanii, duse la un nivel socio-economic si societal, incearca sa schimbe comportamente pornind de la copii si adolescenti. Numai astfel de interventii, centrate pe generatiile care vor veni din urma, pot ameliora un profil epidemiologic potential ingrijorator care inca nu ne taxeaza foarte mult.

C.S.: Facand o comparatie intre Romania si Marea Britanie, care sunt cele mai intalnite boli la englezi?

A.G.: Cea mai importanta boala, atat in spatiul media, cat si din prisma fondurilor alocate este cancerul. Bolile cardiovasculare sunt o problema de sanatate si in Anglia dar, in opinia mea, toata atentia se focuseaza pe cancer, mai ales ca publicul este foarte sensibil la astfel de subiecte. Problematica maladiei se reflecta in sistemul medical, in educatie si in cercetare, in primul rand prin investitiile financiare majore, in al doilea rand printr-o intreaga infrastructura, pornind de la mediul neguvernamental. Apoi, sunt institutiile medico-sanitare care monitorizeaza si lucreaza impreuna pentru a avea o evidenta cat mai fidela asupra evolutiei numarului si a mobilitatii bolnavilor cu cancer. Un alt palier este cercetarea. Se investeste foarte mult in cercetarea multidisciplinara a cancerului, de la nivel clinic pana la studierea comportamentul pacientului si cercetarea calitatii vietii bolnavilor cu cancer.

Autor: Claudia Spridon

Sursa http://www.paginafarmacistilor.ro/stiri-pharma/economia-sanatatii--domeniu-dezvolta-romania_6085/

lauff lautf laurf