Dr. George Calin, SUA: In cercetare raman cei pasionati, pentru care a descoperi este un hobby!
Dr. George Calin(foto) este unul dintre cei doi cercetatori romani din diaspora nominalizati de prof. Irinel Popescu, presedintele Academiei Stiintelor Medicale, ca potentiali candidati la premiul Nobel pentru medicina. In prezent, romanul isi desfasoara activitatea la MD Anderson Cancer Center din Statele Unite ale Americii (SUA), unde se dedica cercetarii in domeniul cancerului. Marturiseste ca ii este dor de perioada in care lua contact direct cu pacientii sai, ca medic gastroenterolog la Institutul Fundeni din Capitala. Pastreaza, totusi, o legatura permanenta cu Romania prin intermediul colaborarilor sale: fie ca e vorba de proiecte de cercetare comune, fie ca preda ocazional la Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" din Cluj Napoca. Considera ca una dintre datoriile sale este sa participe la pregatirea tinerilor cu potential. "Romanii sunt oameni creativi, cu putere de munca si care isi folosesc imaginatia la fiecare pas in viata. Cercetarea necesita, in fapt, toate aceste calitati impreuna!", sustine dr. George Calin.
Cititi, mai jos, un interviu acordat in exclusivitate site-ului PaginaMedicala.ro.
Claudia Spridon (C.S.): Ati lucrat ca medic gastroenterolog la Institutul Clinic Fundeni. Va este dor de acea perioada?
Dr. George Calin (G.C.): Cum sa nu! Sa ingrijesti pacienti si sa ai bucuria de a-i vedea recuperandu-se pe zi ce trece, in timpul tratamentului, este intotdeauna o mare satisfactie pe care nu o poti uita. In cercetarea medicala pe care o desfasor la MD Anderson Cancer Center, ma orientez mereu catre proiecte care pot sa aduca descoperiri folositoare practicii medicale, precum si noi metode de diagnostic sau noi tipuri de terapie.
C.S.: Sunteti legat de Romania - predati ocazional la UMF Cluj, colaborati cu cercetatori de la Institutul Clinic Fundeni etc. Ce inseamna pentru dvs. faptul ca aveti posibilitatea sa contribuiti la dezvoltarea stiintei si educatiei de la noi din tara?
G.C.: Consider ca este de datoria romanilor din strainatate sa participe la pregatirea tinerilor din tara natala. De accea, incerc sa raspandesc cat pot de mult in lumea stiintifica si medicala din Romania cunostintele pe care le am. Nu am uitat anii in care am studiat si am lucrat (1988, n.red.) in domeniul geneticii cu doctorul Dragos Stefanescu la Institutul Vicror Babes din Bucuresti si cat de greu ne era sa ramanem in contact cu lumea stiintifica adevarata...
C.S.: Totusi, ati avut sansa sa va pregatiti pe doua continente - cel european si cel american. Care sistem este cel mai performant, in opinia dumneavoastra?
G.C.: Fara indoiala, cel american – este tot timpul o presiune, pe care eu o gasesc “sanatoasa”, in a fi mai bun pe zi ce trece. Conceptul de a fi primul care raporteaza o descoperire este, practic, esenta stiintei biomedicale in SUA. In plus, exista un sistem de comunicare impresionant intre cercetatori; sunt mereu prezentari ale colegilor din alte institutii, esti invitat frecvent de colegi din alte universitati pentru discutii legate de cercetare, asa incat este imposibil sa nu resusesti sa te perfectionezi. Nu vreau sa spun ca sistemul european nu este competitiv. Pur si simplu il prefer pe cel american, la care banuiesc ca personalitatea mea s-a adaptat mai bine.
C.S.: Ati declarat ca ati avut norocul de a fi in locul potrivit, exact atunci cand genomul uman a fost secventiat complet. In ce masura este aceasta descoperire utila lumii stiintifice, avand in vedere controversele aparute in mass media?
G.C.: Intr-adevar, am fost norocos si norocul face parte din viata si din stiinta. Secventierea genomului uman (si a genomurilor altor specii) s-a dovedit deja de o utilitate impresionanta. Cunoasterea intregii secvente a ADN-ului celulelor umane a deschis, practic, calea descoperirilor in lumea genelor necodificante, precum si a secventierii tuturor exonilor genelor care codifica proteine. Ambele s-au dovedit importante pentru diagnosticul si prognosticul multor boli umane, inclusiv a cancerului. Spre exemplu, primele studii de “exome sequencing” au fost publicate de un cercetator de origine romana si colegii sai de la John's Hopkins, dr. Victor Velculescu. La ora actuala, jurnalele stintifice de prestigiu abunda in asemenea studii, dovada ca aceasta descoperire a fost una extrem de importanta.
C.S.: In prezent, studiati o categorie aparte de gene. Despre ce este vorba, mai exact?
G.C.: De circa un deceniu studiez o noua categorie de gene care nu produc proteine, sunt foarte mici (circa 21 de nucleotide) si de aceea sunt numite microRNAuri, care functioneaza ca regulatori ai exprimarii si functiilor majoritatii genelor codificante. Pe vremea cand lucram cu profesorul Carlo Croce am avut norocul sa raportez noutatea ca aceste gene sunt exprimate anormal in leucemiile umane, specific in cea mai fecventa forma de leucemie umana, leucemia limfatica cronica (CLL). Acest studiu a initiat un domeniu complet nou de cercetare, care are acum mii de articole referitoare la rolul microRNAurilor in cancer si alte boli. Noroc si credinta ca acolo unde altii nu au reusit sa descopere, tu vei reusi!
C.S.: In ce stadiu se afla cercetarea pe care o derulati? Este vorba de o cercetare multicentrica?
...Autor: Claudia Spridon
Sursa: PaginaMedicala.ro
