Crestere ingrijoratoare a rezistentei bacteriene la antibiotice, in Romania
In Romania, in anul 2012, s-au inregistrat niveluri extrem de ridicate ale rezistentei la carbapeneme pentru Acinetobacter spp, cu un procent de 86,3%, depasit doar de Grecia, si pentru Pseudomonas aeruginosa, de 61,4%, cel mai ridicat procent de rezistenta intre statele europene.
Statistici – rezistenta microbiana in Romania
In 2012, a crescut cu 15% rezistenta tulpinii Klebsiella pneumoniae la carbapeneme, fata de anul precedent, cand nu a crescut deloc aceasta rata. Tot in 2012, ponderea raspandirii stafilococului auriu rezistent la meticilina (MRSA) a crescut la 54,5, fata de 50,5% in 2011.
In anul 2012, dintre tulpinile de Escherichia coli izolate din infectii invazive, 15,7% au fost multirezistente la antibiotice, generand o rezistenta simultana fata de cefalosporine de generatia a 3-a, fluorochinolone si aminoglicozide.
In același timp, se menține un nivel minim al rezistentei Enterococcus faecalis la ampicilina, de 3,5%, si absenta rezistentei ambelor specii de enterococi la vancomicina.
Un rezultat imbucurator este sensibilitatea stafilococilor aurii, inclusiv a MRSA, la cotrimoxazol, procentul fiind de 99,1%.
Situatia rezistentei bacteriene la antibiotice, in Europa
Enterobacteriaceaele (Klebsiella pneumoniae și Escherichia coli), reprezinta o amenintare, pentru ca sunt producatoare de carbapenemaze, a caror incidenta este in crestere, fiind necesar un efort comun la nivel european pentru a se asigura un diagnostic precoce, o supraveghere activa si o indrumare privind masurile de prevenire si control a infectiilor determinate de acesti germeni.
In marea majoritate a cazurilor, aceste bacterii produc o enzima care inactiveaza carbapenemele, de aici denumirea de Enterobacterii producatoare de carbapenemaze.
Alternativele terapeutice ramase pentru tratamentul infectiilor determinate de acesti germeni sunt extrem de putine – colistin, tigeciclina, fosfomicina, medicamente fata de care de asemenea K pneumoniae incepe sa isi selecteze rezistenta in urma utilizarii lor mai frecvente din ultimii 2-3 ani.
In urma eforturilor sustinute de a limita raspandirea MRSA, cele mai multe state europene au reușit o stabilizare sau chiar o scadere a nivelului acestor infecții din totalul infecțiilor stafilococice. Cu toate acestea, MRSA ramane o problema importanta de sanatate publica deoarece procentul de MRSA din totalul tulpinilor de stafilococ auriu care a determinat infectii invazive este mai mare de 25% in sapte dintre cele 30 de state care au raportat date in 2012.
Ce se poate face pentru a limita aceasta crestere a rezistentei bacteriene la antibiotice
Dintre actiunile care pot limita acest fenomen de crestere a rezistentei bacteriene, buna practica a terapiei antibiotice este cea mai importanta. Utilizarea judicioasa a antibioticelor inseamna a le folosi doar cand sunt necesare, in doza corecta, nu subdozate, in ritmul de administrare corect si pentru durata corespunzatoare, si nu prelungit dincolo de acest moment.
Rezistenta la antibiotice, o problema majora de sanatate publica la nivel european si global, este in cea mai mare masura o consecinta a abuzului si a utilizarii eronate a antibioticelor.
Ca rezultat al selectarii de bacterii rezistente, pacientii pot suferi de infectii produse de astfel de bacterii multirezistente la antibiotice. Aceste infectii sunt mai dificil de tratat, determinand cresteri ale letalitatii sau ale duratei pana la vindecarea lor.
In lipsa unor antibiotice active, unele interventii ale medicinii moderne care induc o stare de imunodepresie marcata – transplant de organe, tratament citostatic sau imunosupresor - nu mai sunt posibile, deoarece implica un risc major de infectii imposibil de tratat.
Care este principala noutate a raportului privind rezistenta la antibiotice in Europa
Principala evoluție privind rezistența bacteriana la antibiotice din ultimii ani este cresterea rezistentei la carbapeneme a Acinetobacter spp la un nivel ingrijorator ceea ce a determinat Centrul European pentru Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC) sa il includa incepand cu anul 2012 intre bacteriile supravegheate in cadrul retelei EARS-Net.
Carbapenemele sunt de mai bine de un deceniu antibiotice de rezerva extrem de importante pentru infectiile determinate de unii bacili gram-negativi cum ar fi Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Enterobacteriaceae. Importanta acestei evolutii pentru practica medicala a determinat si demararea unui proiect – EuSCAPE - care contine o evaluare a expertilor nationali asupra stadiului problemei rezistenței Klebsiella pneumoniae si a Acinetobacter in statele membre, precum si o analiza a masurilor nationale de limitare a acestui fenomen.
Ca si pentru alte bacterii, si in acest caz, se constata un nivel mult mai ridicat al rezistentei in statele din sudul Europei fata de cele din nordul continentului.
Deja in mai multe state din Europa nivelul rezistenței la carbapeneme pentru Acinetobacter il depașește pe cel al Klebsiellei pneumoniae. Dintre cele 18 state UE care au comunicat date privind Acinetobacter, opt au inregistrat niveluri de rezistenta la carbapeneme de peste 25%, in timp ce, cinci state membre UE au niveluri ale rezistentei Klebsiella pneumoniae la carbapeneme ce depasesc 5%.
Sursa: PaginaMedicala.ro
