Studiu: Importanta compasiunii in relatia medic-pacient
In cazul in care medicii manifesta compasiune, pacientii se simt mai bine, mai confortabil din punct de vedere psihologic si pot trece mai usor peste problemele cauzate de boala. Chiar si umorul ajuta in astfel de situatii, insa numai daca nu pericliteaza deciziile medicale, se arata intr-un studiu al cercetatorilor de la Universitatea Rochester.
“Imi pare bine ca va revad”, acesta ar putea fi un exemplu de compasiune pe care un doctor oncolog o arata pacientului sau. De la astfel de exemple si-au inceput studiul cercetatorii de la Universitatea Rochester care au incearcat sa inteleaga rolul compasiunii in practicarea exercitiului medical, scrie santelog.com.
Cercetatirii de la Rochester au cautat sa identifice mecanismele actelor si cuvintelor de compasiune in relatia medic-pacient si, incepand de la observarea lor, ajutati de medicii oncologi si de pacientii suferinzi de cancer in stadiile III si IV, a fost posibila construirea unei clasificari pentru acest tip de mecanisme.
Dr. Epstein, autorul principal al studiului, medic oncolog, medic de familie si psihiatru, a observat ca numerosi doctori prefera sa abordeze chestiuni tehnice si medicale cu pacientii lor si mai putin sa creeze legaturi afective.
Echipa sa a recrutat 23 de oncologi si a analizat consultatiile lor pe 49 de pacienti pentru a incerca sa identifice marcile-cheie ale compasiunii. In urma acestui studiu, s-au identificat trei manifestari posibile de compasiune ale medicului in ceea ce priveste relatia cu pacientul: recunoasterea suferintei, rezonanta emotionala si constientizarea suferintei.
Umorul poate participa la aceste manifestari si reprezinta un "instrument” foarte bun pentru a reda moralul unui pacient, fara a nega gravitatea situatiei. Tonul, timbrul, volumul vocii, gesturile care ar putea provoca "tandrete”, intelegere, precum si alte metode au fost identificate ca aducand confort psihologic pacientului. Comunicarea non-verbala, precum pauzele sau suspinele la momentul oportun, dar si anumite atitudini au fost decodate ca aducand disconfort.
Compasiunea se dezvolta odata cu relatia medic-pacientul si pe parcursul intregului proces, medicii trebuie sa se lupte pentru a nu devia de la stabilirea unui diagnostic corect care sa permita pacientului sa intrevada si apoi sa admita incertitudinea, si sa traiasca o viata "normala”. Compasiunea este, asadar, in sistemul medical, un ansamblu complex de semne de prezenta si de angajament care impune anumite conventii cu pacientii, conchid autorii studiului.
Sursa: PaginaMedicala.ro
