Dr. Erscoiu: La necropsia primului bolnav de SIDA din Romania, ne-am imbracat precum cosmonautii

Dr. Simona Erscoiu este medic primar de boli infectioase din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infectioase si Tropicale “Dr. Victor Babes” Bucuresti, cu o experienta de peste 30 de ani in aceasta profesie. Dr. Erscoiu a facut parte din echipa de medici care a pus primul diagnostic de HIV/ SIDA la noi in tara, in 1985. Totodata, conduce si sectia de Boli infectioase HIV/ SIDA – adulti de la spitalul sus-mentionat.

Dr. Erscoiu este un om activ, care isi desfasoara profesia de medic in cadrul Spitalului Dr. Victor Babes, dar este si dascal pentru studentii din anii terminali la UMF “Carol Davila” din Bucuresti. Unul dintre regretele sale, asa cum ne-a marturisit, este faptul ca nu exceleaza in scris, insa compenseaza in oratorie. Cum a inceput “aventura” profesionala, care sunt “riscurile meseriei”, ce cazuri clinice au marcat-o sunt cateva dintre temele abordate in interviul acordat pentru PaginaMedicala.ro si despre care puteti citi mai jos.

Tata voia sa ma duc la Conservator, mama, la Universitatea din Bucuresti. Eu as fi vrut la Chimie, insa am dat la Medicina.

In ultimii ani de liceu, dr. Simona Erscoiu era hotarata sa urmeze Facultatea de Chimie, pentru ca luase cateva premii la olimpiadele de profil si ii placea foarte mult chimia organica. Insa visul de a mai da la aceasta facultate s-a naruit in momentul in care s-a dus la uzinele Policolor, acolo unde lucra o ruda de-ale ei, si a constatat ca nu o atragea deloc munca de acolo.

“Tata m-a intrebat «Ce o sa te faci?». A fost o mare problema, mama ar fi vrut sa ma fac profesoara, sa dau la Universitatea din Bucuresti, intrucat invatasem limba germana si stiam si franceza, si engleza. Tata ar fi vrut sa ma duc la Conservator, pentru ca am cantat foarte multa vreme si am invatat sa cant la pian si se pare ca eram destul de buna interpreta, dar eu am zis ca ma fac medic”, isi aminteste dr. Erscoiu.

Sefa sectiei de boli infectioase HIV/SIDA –adulti de la Spitalul “Dr. Victor Babes” nu regreta niciun moment profesia aleasa: “M-am facut medic, meserie pe care nu o regret niciun moment si, chiar daca ar fi din nou sa imi aleg profesia, ar fi aceeasi. Nici la specialitatea pe care o fac, de boli infectioase, nu as renunta”.

Riscurile exista in orice specialitate. Poate am fost eu norocoasa sau foarte atenta, pentru ca nu s-a intamplat sa fiu infectata cu virusul hepatitic B.

Dr. Simona Erscoiu a vorbit si despre riscurile profesiei sale: “Fiecare dintre noi trebuie sa inteleaga ca orice specialitate ai avea, riscurile exista: ca esti chirurg, ca esti stomatolog, ca esti medic de medicina interna, ortoped sau ca esti de orice alta specialitate. Daca de la inceput pornesti cu ideea ca trebuie sa stii sa te pazesti si sa ai grija si sa respecti toate regulile de igiena, atunci nu mai este asa o problema”.

Ea spune ca a vazut cazuri de colegi anxiosi, tematori de riscul imbolnavirii, in preajma pacientilor cu HIV/SIDA: “Stau si ma intreb de ce au uitat ei cum se pazeau si cum au invatat ca trebuie sa se protejeze pentru prevenirea infectarii cu virusul hepatitic B sau cu virusul hepatitic C si ma intreb eu si spun «E mai usor sa te infectezi cu B si cu C si este tot atat de periculos cum este HIV-ul, decat sa iei HIV-ul». Mai ales pentru ca doza infectanta la HIV trebuie sa fie cu mult mai mare decat doza pentru B si C, si atunci nu ii inteleg pe unii dintre colegii nostri care cam refuza sa examineze astfel de bolnavi. Mi se pare ca au ramas putin in urma, ca nu sunt in actualitate si ca nu au mers odata cu progresul in medicina”.

Cele mai grele timpuri au fost in vremea comunismului, cand nu prea se gaseau nici manusi medicale.

“Am avut multe situatii de risc, si imi aduc aminte de vremea cand exista hepatita B si aveam un numar destul de mare de pacienti care faceau coma hepatica (...) si pe vremea aceea neexistand foarte multe metode de tratare si de incercare de salvare a acestor bolnavi, se practica o metoda care nu era romaneasca, era frantuzeasca: «exsanguino» transfuzie. In timpul acestei proceduri, sangele se mai bloca, nu mergeau sondele, iar doctorul trebuia sa intervina. Trebuie sa recunosc, in acei ani erau vremuri cam grele, ca noi manusi nu prea aveam. Si atunci, trebuie sa spun ca, am avut noroc pentru ca nu mi s-a intamplat sa ma gandesc vreun pic ca as putea sa fiu in pericol sa fac hepatita B, avand in vedere ca acestia erau bolnavii carora le faceam exsanguino transfuziile. Poate am fost si norocoasa sau poate am fost foarte atenta, incat nu s-a intamplat sa fiu infectata cu virusul hepatitic B”, a marturisit dr. Erscoiu.

Programul zilnic incepe la ora 8:00 si se termina dupa-amiaza tarziu

Programul incepe in fiecare dimineata, la ora 08:00. Se face raportul de garda, apoi dr. Erscoiu merge pe sectia „Casa Andreea Boli infectioase HIV/SIDA – adulti” pe care o conduce „de ceva timp”. Urmeaza monitorizarea bolnavilor programati, pana la 11:30. Daca este an universitar, atunci dr. Erscoiu preda pentru studentii de anul VI, de la UMF „Carol Davila” din Bucuresti, care fac stagiul de boli infectioase. Urmeaza vizitarea bolnavilor, impreuna cu alti medici, pana la ora 14:30 – 15:00. Toata aceasta activitate este finalizata de munca birocratica – fise de completat, acte de semnat.

Sectia pe care o conduce are 40 de paturi si aproximativ o mie de bolnavi, care sunt in principal adulti, cu varstele peste 18 ani.

Primul caz din Romania de HIV/SIDA: La necropsie, ne-am imbracat ca niste cosmonauti, ne era frica sa nu ne infectam

Depistarea primului bolnav cu HIV/SIDA, la noi in tara, s-a facut in anul 1985: “Eram in primul meu an de activitate in Spitalul Victor Babes, in serviciul de boli infectioase si eram in Pavilionul B1”, isi aminteste dr. Erscoiu.

“In 1985, seful acestei clinici si cel care a infiintat invatamantul universitar in Spitalul Victor Babes, prof. Paun, avea o functie de conducere la Ministerul Sanatatii si a fost solicitat de prof. Berceanu, care era seful serviciului de hematologie la Spitalul Fundeni, sa vada un pacient care era internat la Fundeni pentru suferinta hematologica si care prezenta pe tegumente niste elemente cutanate care sugerau sarcomatoza Kaposi. (...) Prof. Berceanu, impreuna cu colaboratorii, s-a gandit ca ar puta fi vorba de aceasta infectie HIV. De altfel, respectivul pacient avea o meserie sa zicem putin aparte: era insotitor de vagon de tren pe liniile internationale si era un gay”, a povestit dr. Erscoiu.

Prof. Paun s-a dus la la Viena si Paris pentru confirmarea bolii, insa pentru ca nu se stia mai nimic despre HIV/SIDA la momentul acela, pacientul a decedat la putin timp dupa stabilirea diagnosticului.

Medicii au vrut sa participe la necropsia bolnavului, insa nestiind cum se transmite boala, s-au costumat precum cosmonautii.

“Mi-aduc aminte de necropsie, asta inseamna de autopsia care s-a facut acestui bolnav. Lasand de-o parte ca a venit domnul prof. Moraru (n.r. prof. dr. Ioan Moraru), o somitate in domeniul anatomiei patologice, mi-aduc aminte cum am participat si noi la aceasta necropsie si cat de speriati am fost ca ne vom putea infecta si cine stie ce se va intampla cu noi. Asa ca ne-am costumat de parca eram cosmonauti si am participat la aceasta necropsie, care intr-adevar a confirmat diagnosticul si care ne-a aratat cam care sunt necazurile care se pot intampla si evolutia nefasta a unor astfel de boli concomitente”, isi aminteste dr. Erscoiu.

Odata cu trecerea timpului, dr. Erscoiu a pututu vedea si primul caz de dementa HIV, chiar la un coleg de breasla: “Mi-aduc aminte si de un cadru medical care se infectase pe cale heterosexuala, prin participarea la diverse iesiri prin strainatate, si atunci am cunoscut, de foarte devreme, ce inseamna dementa HIV, ce inseamna afectarea neurologica. Acel bolnav era extrem de agitat si n-am sa uit teama pe care am avut-o sa mai intru in salonul lui in momentul in care a luat un borcan de iaurt si mi l-a aruncat in cap”.

Un caz care ma marcheaza in momentul de fata este al unui baiat, cu encefalopatie infantila cronica, depistat seropozitiv si suferind de meningita tuberculoasa

Rugata sa prezinte pentru PaginaMedicala.ro un caz care a marcat-o, dr. Erscoiu ne-a vorbit despre un tanar pe care il trateaza in momentul de fata.

“Este vorba despre un baiat din Sudul tarii si care, din nefericire, probabil ca a avut niste suferinte fetale la nastere, pentru ca a fost etichetat cu encefalopatie infantila cronica, drept pentru care nu a putut sa urmeze cursurile unei scoli normale, a mers la o scoala speciala, si care la varsta de 12 ani a facut o zona zoster. (...) De ce sa aiba un copil aparare scazuta, chiar daca avea encefalorpatie cronica infantila, cam greu de explicat. Cert este ca nu s-a tras un semnal de alarma, drept pentru care nu l-a testat nimeni pentru o cercetare a cauzei de imuno-depresie”, a povestit dr. Erscoiu.

“Asa a ajuns el la varsta de 25 de ani, cu niste manifestari neurologice care au debutat cu convulsii si care au dus la diagnosticarea ulterioara a unei meningite, meningita care s-a dovedit a fi tuberculoasa si a fost trimis in spitalul nostru dupa ce s-a facut si o testare HIV, care a dovedit seropozitivitate.

Este unul din exemplele clasice de seropozitivitate si de «late present», pentru ca acest baiat este infectat mai mult ca sigur inca de dinainte de varsta de 12 ani. Cum a fost infectat? Acum, trebuie sa intelegem foarte bine ca venirea revolutiei romane, din 1989, nu a insemnat brusc si dintr-odata intreruperea transmiterii parentelare, care insemna ace, seringi de unica folosinta, ci seringile vechi de sticla, cu ace care se fierbeau, probabil ca a ramas ceva obicei. Este posibil sa mai fi facut niste injectii si de aici s-a transmis virusul, deci cred eu ca infectarea lui s-a facut inainte de 12 ani, undeva pe la varsta de 4-5 ani.

A ajuns pana la aceasta varsta pentru ca probabil s-a infectat cu subtipul circulant in tara noastra, care este un subtip oarecum mai deosebit fata de alte tipuri de virus HIV care exista in alte parti ale lumii, subtipul F1, care face ca perioada de latenta a virusului sa fie putin mai mare.

Cert este ca in momentul de fata este in coma, este o durere mare a parintilor”, a mai spus medicul primar in boli infectioase.

Satisfactiile profesionale

Dr. Erscoiu a avut motive de fericire de-a lungul carierei: a depistat cazuri de boli tropicale grave, a ajutat femeile care faceua septicemie post avortum si intaleste mereu oameni care se reinotrc la ea dupa multi ani.
“Cand mai vezi pacienti care n-au mai venit de mult la tine si care isi aduc aminte de tine nu poti sa fii decat fericit si sa consideri ca sarcina de a face bine oamenilor s-a indeplinit”, a spus in incheiere dr. Erscoiu.

Scurta biografie

Dr. Simona Erscoiu termina studiile superioare, in 1977, la Institutul de Medicina si Farmacie Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala. Din 1991, este medic primar de boli infectioase si sef de sectie la Spitalul “Dr. Victor Babes” din Bucuresti. Preda studentilor din anul VI, de la UMF “Carol Davila” din Bucuresti.

Totodata, dr. Erscoiu are o bursa de studii privind infectia HIV/SIDA, din cadrul University of Miami School of Medicine, SUA (1991-1992) si alte trei burse de studii privind bolile tropicale: una la Paris, alta la Marsilia, Franta si o a treia, la Universitatea Machidol, Bangkok, Thailanda (1997).

Autor: Iuliana-Maria Vişan

Sursa: PaginaMedicala.ro