Rezident: Sistemul medical este format dintr-un cerc de pile in care intri greu daca esti corect

Dr. Dana Fatu este medic rezident in anul 2, pe specialitatea dermato-venerologie, la Spitalul Colentina din Capitala. Intre consultatiile la spital si munca la o clinica privata, ea isi mai gaseste timp sa scrie si pe blogul personal ("Impresiile unui Medic Rezident") despre experientele profesionale. Ea a vorbit pentru PaginaMedicala.ro despre propria cariera, despre greutatile pe care le intampina, despre cum este conceput sistemul medical romanesc si cum ar trebui acesta sa arate.

De fel din Buzau, tanara nu regreta nicio clipa faptul ca a ales sa faca Medicina, ba chiar spune ca „Medicina m-a ales pe mine, inca din clasa a 6-a, cand profesorii punctau foarte mult pregatirea in biologie si chimie”.

Anii de studentie – Eram obligati sa invatam pe de rost 30-40 de cursuri a cate 20 de pagini pentru un examen

Pregatirea intensa a propulsat-o printre primii candidati intrati la Facultatea de Medicina din cadrul UMF „Carol Davila” din Bucuresti, cu media 9,96. „Eram extrem de mandra de lucrul asta, parintii la fel si am pornit cu mare avant. Insa am fost demoralizata, sa spunem, dupa primul semsestru, pentru ca se stransese foarte multa materie si am simtit ca nu am timp fizic sa o parcurg pe toata. Atunci a trebuit sa imi regandesc intregul sistem de invatat, astfel incat sa pot parcurge materia pentru examene. Din primul semestru m-am prins cam despre ce este vorba si am fost un pic dezamagita de modul de predare, de faptul ca aveam asteptari mult mai mari decat realitatea”, a spus rezidenta.

Perioada grea a trecut abia dupa doi ani, insa la inceput „eram obligati sa invatam pe de rost cursurile anumitor profesori ca pe poezie, iar un curs avea 20 de pagini; se adunau 30-40 de cursuri pe semestru doar la o materie”.

A fost impulsionata sa ramana la facultate, sa invete mai mult, vazand ca toti cei din jur: profesori, asistenti universitari au reusit sa treaca de anii studentiei. A castigat chiar premiul cel mare la concursul „Studentul Anului”, in 2013. Tema eseului ei a fost legata de importanta medicamentelor generice in Romania. „Distinctia a contat foarte mult pentru mine, mai ales ca eram in ultimul an de facultate, si atunci eram foarte obosita, dupa invatat, eram stresata, mi-era frica de rezidentiat, si atunci a fost un imbold extraordinar pentru mine ca sa trag pe ultima suta de metri, sa ma pregatesc mai mult pentru examen”, isi aminteste tanara rezidenta.

Rezidentiatul. „Medicii rezidenti reprezinta o categorie sociala aparte; sunt acei tineri de 25 de ani si abia iesiti de pe bancile facultatii de Medicina, entuziasti, usor naivi, dornici sa-si practice meseria cu mandrie insa carora, sistemul le pune piedici la orice pas”

Dupa terminarea facultatii, a urmat examenul de intrare in Rezidentiat: „Eu consider ca ar trebui regandita in totalitate strategia de intrare in Rezidentiat, nu pentru ca nu este corecta, ci pentru ca nu pune in evidenta cu adevarat calitatile unui viitor medic, si atunci, in anumite specialitati ajung anumiti oameni care nu au nicio legatura cu meseria respectiva, si cu siguranta daca nu esti atras de lucrul acela nu poti face performanta in domeniu”.

Dupa ce a trecut cu brio si acest examen, a inceput sa isi cantareasca optiunile in alegerea specialitatii. In timpul facultatii, voia sa se faca neurolog, mai tarziu se vedea gastroenterolog, insa a ales dermato-venerologia, pentru ca: „M-am gandit cam ce as fi eu in stare sa fac, ce as face in fiecare zi cu placere, ce mi-ar lasa timp sa ma ocup si de familie, pentru ca sunt foarte atasata de oameni si de familia mea, si in ce as putea face performanta, pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa fac performanta si stiu ca sunt arii pe care nu le-as putea atinge decat daca mi-as sacrifica timpul liber 100%”.

In acest sens, se pregateste intens zilnic si isi imparte timpul de lucru intre Spitalul Colentia si o clinica privata.

„Mi-amintesc ca am postat pe blog in prima luna de rezidentiat. Eram extrem de dezamagita, asteptarile mele erau extrem de mari, pentru ca intrasem intr-o specialitate care acum cativa ani nu era cautata, deci se intra la dermatologie cu note foarte mici. Insa luasem nota foarte buna, aveam pretentii foarte mari de la indrumatorii mei, de la colegi, de la personalul medical si mi-am dat seama ca toata lumea ne ignora pe noi ,medicii rezidenti. Adica, noi nu stiam nici macar unde sunt saloanele pacientilor si eram pusi sa facem foi de zi, de internare, or noi nu stiam sa facem absolut nimic si nu era nimeni care sa doreasca sa ne ajute. (...) Daca esti o persoana care poate lua atitudine si poti verbaliza anumite lucruri, totul merg foarte bine, adica te adaptezi si inveti sa tolerezi anumite aspecte. Daca esti o persoana mai timorata, pot sa spun ca ai numai de pierdut.”

Intrebata cum este viata de rezident in Romania, raspunsul ei nu difera foarte mult de ideile pe care le-a transmis si rezidenta Gabriela Profir intr-o scrisoare deschisa catre presedintele Klaus Iohannis.

„Medicii rezidenti reprezinta o categorie sociala aparte; sunt acei tineri de 25 de an, abia iesiti de pe bancile facultatii de Medicina, entuziasti, usor naivi, dornici sa-si practice meseria cu mandrie, insa carora sistemul le pune piedici la orice pas. Daca perioada studentiei, cu toate noptile albe dedicate studiului, cu stagii lungi in care asistentul nu iti acorda atentie, dar are pretentii mari la examenul final, daca toate acestea nu te conving sa pleci din tara, atunci rezidentiatul reprezinta un adevarat dus rece. Iti este rusine sa traiesti doar din banii parintilor si speri ca apelativul de salariat sa te plaseze pe treapta oamenilor independenti financiar; o iluzie care se spulbera din prima luna de munca. Salariul nu iti ajunge nici macar pentru plata chiriei, asa ca gasesti 2-3 colegi cu care sa imparti o camera de camin sau un apartament ieftin. In timp de astepti la Obor maxi-taxiul de provincie care iti aduce sacosele cu mancare de la parinti, iti dramuiesti in gand ultimii lei ca sa iti ajunga pana la <<bursa>>”.

In ceea ce priveste bursa, ea a adaugat: „Bursa este un fel de ajutor social pe care l-am primit incepand din 2014 - anul alegerilor electorale - si reprezinta un venit-fantoma, intrucat nu se calculeaza la contributiile pentru asigurarile de stat, somaj, pensie, nu se adauga la salariul brut. Nici macar un credit la banca nu iti poti face. Privesti cu jind pozele de nunta, de la botez ale colegilor de liceu si te rogi sa ramana parintii tai sanatosi ca sa iti poata creste viitorii copii, pentru ca nu iti permiti sa lipsesti de la spital. Nu te invita nimeni sa intri in operatii, trebuie sa iti castigi dreptul asta, iar pentru asta trebuie sa suporti umilinte, sa zambesti jignirilor, sa intorci celalalt obraz. In unele spitale garzile nu se platesc, dar tu oricum iti petreci noptile benevol in spital, ca sa inveti, ca sa vezi pacienti. Unii pacienti nu stiu ca rezidentul e tot medic si nu iti permit sa-i examinezi”.

Si totusi, Dana vrea sa ramana in Romania, pentru ca: „Am avut parte de dascali extraordinari, care au depasit granitele impuse de fisa de post. Au trezit in mine dorinta de a invata constant, de a iesi din zona de confort si a contribui la bunastarea mediului inconjurator, de a <<nu trai degeaba>>. Tarile vestice iti aduc o stabilitate financiara, conditii mai bune de lucru, aparatura performanta, respectul pacientilor si al colegilor, insa nimic nu va putea inlocui zambetul si imbratisarea mamei mele. Octavian Paler spunea ca <<timpul are prostul obicei de a fi ireversibil>>. Atasamentul de oameni si deschiderea catre comunicare m-a impulsionat sa aleg o specialitate care implica, pe langa un tratament adecvat, si explicarea acestuia in detaliu pentru pacientului”.

Solutia: Reforma in Sanatate

„Consider ca este necesara o intreaga reforma in Sanatate. Se observa faptul ca o crestere a salariului nu este suficienta pentru a oferi medicilor motive sa profeseze in Romania. Consider ca intregul sistem de rezidentiat trebuie reorganizat. Coordonatorii sectiilor in care rezidentii isi desfasoara activitatea trebuie sa se asigure ca acestia parcurg toata curricula de pregatire, sa faciliteze participarea rezidentilor la cursuri postuniversitare, congrese nationale si internationale. Posturile in spitale sa se scoata oficial la concurs, iar comisia examinatoare sa fie nepartinitoare. Oferirea de perspective medicilor rezidenti ii va ambitiona sa studieze ca sa isi poata desfasura activitatea de specialisti in spitale romanesti. Alcatuirea unui sistem transparent de achitii si alocare a fondurilor de catre managementul spitalelor va scadea coruptia, platile informale si va creste increderea pacientilor in medici. Si, nu in ultimul rand, pedepsirea celor care conditioneaza actul medical, intrucat aduc o imagine negativa asupra intregii arii medicale”, a mai spus dr. Fatu.

Si totusi exista satisfactii profesionale, care vin din tratarea pacientilor

„Cred ca, odata ce inaintezi in varsta, capeti vechime si incepi sa rezolvi tu insuti cazuri, incepi sa cunosti patologii, poti sa pui diagnostice, mai ales daca esti pe partea chirurgicala, poti sa faci tu singur niste manevre. In momentul in care pacientul este sanatos pentru ca l-ai tratat tu in totalitate, este o mare satisfactie, pe care nu o poti compara cu nimic altceva. Iar pacientul vine si iti multumeste sincer pentru modul in care l-ai tratat.”

Medic in timpul zilei, blogger in timpul noptii...

Dana Fatu publica pe blogul sau, "Impresiile unui Medic Rezident”, experientele sale in calitate de rezident –, sperand ca oamenii sa vada si latura sensibila a oamenilor "mici” care lucreaza in sistem.

„Din pacate, medicii, in ciuda faptului ca s-au lovit de numeroase oprelisti, au ales sa pastreze tacerea. Desi impart durerea, se tem de <<verbalizare>>. Sistemul medical romanesc este alcatuit dintr-un cerc restrans de pile si relatii in care reusesti cu greu sa intri daca esti corect. Posturile in spitalele de stat, putine la numar, nu se castiga prin concurs cinstit si de aceea preferi sa nu iti alungi orice sansa <<spaland rufele murdare in public>>. Medicina este o profesie liberala, iar multi dintre medicii trecuti de 50 de ani si-au creat un drum, un nume si nu mai vor/pot sa isi bata capul cu schimbarea sistemului sanitar. Speranta sta in medicii tineri, alungati de guvern, neintelesi de societate. Social media este un motor extrem de puternic in mobilizarea maselor: sa tinem cont de faptul ca datorita „revolutiei” de pe Facebook s-a schimbat soarta alegerilor prezidentiale. Am decis sa scriu despre lucruri cu care ne intalnim in viata de zi cu zi, insa pe care nu am avut curaj sa le spunem pana acum. Sper ca voi aduce in fata cititorilor latura sensibila, plina de compasiune a medicilor, pe care televiziunile o ascund in dorinta obtinerii stirilor senzationale, a perpetuarii conflictelor.”

Autor: Iuliana-Maria Vişan

Sursa: PaginaMedicala.ro