Bursiera: Invatamantul francez te invata sa gandesti clinic, nu te formeaza dupa manuale din '70
Nicoleta Fotea este studenta la Medicina, in anul V, in cadrul UMF “Carol Davila” Bucuresti si castigatoare la categoria „Studentul Anului”, in 2014. Ea a ales sa isi continue studiile in strainatate, prin programul Erasmus, la Universitatea Paris V, parte din ansamblul Paris Sorbonne Cité. Tanara medicinista a facut o comparatie, pentru PaginaMedicala.ro, intre sistemele medicale francez si cel roman.
Nicoleta spune ca a fost atrasa de parte „investigationala” a medicinei, de a intra in detaliile fiziopatologice ale unei maladii si mai apoi combinarea unor stiinte precum biologia, chimia, fizica intr-un singur domeniu. „Si cred ca nu am ales gresit, pentru ca este singura meseria pe care as face-o cu placere in orice circumstante. Sunt de parere ca trebuie sa-ti raspunzi la urmatoarea intrebare:«Ce as face cu placere daca as fi trezit in miez de noapte?». Daca stii rspunsul, atunci esti pe drumul cel bun.”
„Exista diferente mari intre accentele si scopurile celor 6 ani de medicina in Franta versus Romania”, conform bursierei.
„Nu cred ca trebuie sa ne intrebam de ce fiecare medic ajunge sa trateze dupa scoala franceza, 
engleza, suedeza, si nu dupa un algoritm stabilit national”
In linii mari, tanara a evidentiat faptul ca, in Franta, se pune foarte mare accent pe dezvoltarea clinicienilor, in detrimentul cercetarii. „In Franta, se urmareste ca viitorul medic, actualul student, sa poata pune un diagnostic clinic si sa sugereze o posibila conduita terapeutica, pentru ca este nevoie de clinicieni. Protocoale, scheme de diagnostic cu variante binare fac parte din modul de invatare al studentilor; mai putin mecanismele fiziolopatologice, mai putina biologie moleculara pentru ca ele ingreuneaza programa si nu sunt imperios necesare pentru a diagnostica un bolnav. Asta este si bine, dar are si consecinte asupra celor care vor sa se indrepte catre cercetarea fundamentala; numarul studentilor francezi care vor sa paraseasca clinica pentru laborator este foarte mic, vizibil, daca ne uitam la institutele franceze in care sunt multi straini”.
Conform acesteia, principalul dezavantaj al sistemului francez consta in scaderea exponentiala a curiozitatii tanarului medicinist, iar in cele din urma, „se vor forma doctori care nu vor putea gandi decat in limita protocolului”. Principalul avantaj pentru piata muncii este ca vor fi pregatiti pentru viata clinica, a mai adaugat Nicoleta Fotea.
Daca in Franta, nu se pune accent atat de mare pe cercetare, in Romania, aceasta lipseste cu desavarsire. „Sistemul romanesc de invatamant nu ofera studentilor posibilitatea de a se implica in cercetare; timp de 4 ani am incercat sa gasesc proiecte serioase si nu am gasit, fie pentru ca nu exista, fie pentru ca din start studentii sunt vazuti ca inutili, consumatori de timp si resurse financiare. Sistemul medical romanesc refuza sa evolueze, profesorii universitari nu sunt dornici sa transmita mai departe cunostintele lor, care sa asigure continuitatea, probabil pentru ca le este teama ca nu vor mai avea la fel de multi pacienti; astazi sunt putini profesori de noi generatii si apoi ne intrebam siderati, dar cum se face ca rezidentii nu stiu?”
La noi, sistemul de invatamant medical nu functioneaza dupa aceeasi programa peste tot
In acest context, „invatamantul francez imi place pentru ca ii ajuta pe studenti sa gandeasca clinic si nu ii formeaza dupa manuale din 1970, ci in permanenta exista o revizuire a materialelor pe care profesorii le folosesc la cursuri. Materialele sunt furnizate online si pe suport clasic, pe hartie pentru cei interesati. Nu sunt obligati sa scrie precum secretarele dupa dictare fara discernamant, pentru ca inteleg ca un curs trebuie sa te ajute sa-ti fixezi cele mai importante aspecte ale problemei si sa-ti suscite interesul oferindu-ti cele mai coerente informatii. Fiecare specialitate: endocrinologie, pediatrie, etc in cadrul unui sedinte de consens a decis subiectele si informatiile care vor fi predate studentilor impreuna cu un curriculum aferent, astfel incat la nivel national exista o uniformitate. Fie ca studiezi la Paris, la Lyon sau la Marseille, ai parte de aceeasi programa si conduita nu se schimba in functie de centru.Din pacate, la noi, fiecare universitate isi face propria programa, pentru ca nu s-a reusit aduce la aceeasi masa profesorii diferitelor catedre care sa se puna de acord. Este pacat, pentru ca in cele din urma studentul, care este oricum confuz, devine si mai confuz si nu stie ce si de unde sa invete. Asa stand lucrurile, nu cred ca trebuie sa ne intrebam de ce fiecare medic ajunge sa trateze dupa scoala franceza, engleza, suedeza si nu dupa un algoritm stabilit national”.
In Franta, pacientii sunt ingrijiti intr-o viziune holistica
„Sistemul francez prevede atat ingrijirea medicala propriu-zisa, cat si incadrarea sociala: adaptarea mediului in care lucreaza, suport nutritional si psihologic intr-o viziune holistica a pacientului. Programele de informare publica constante de-a lungul timpului si-au aratat rezultatele: cea mai scazuta incidenta europeana a obezitatii este in Franta, ca de altfel si incidenta bolile cardio-vasculare, la polul opus fata de Romania; si toate acestea pentru ca in constiinta populatiei a fost indusa ideea de importanta a alimentatiei, a sportului si a controlului periodic.”
Modelul francez se bazeaza pe colegialitate, nu exista specialitatea suprema, care sa domine
„Un alt aspect important cu care am ramas este atitudinea medicilor fata de ceilalti colegi din diferite specialitati. Nu exista specialitatea suprema, care domina asupra celorlalte, ci fiecare isi intelege limitele si atunci cand acestea sunt depasite nu trebuie sa-ti fie rusine sa intrebi pe cel care stie mai multe decat tine. Medicina secolului XIX-XX in care medicul era plurivalent s-a sfarsit, era ultraspecializarii, „a sti cat mai multe despre cat mai putin” este cea care iti poate aduce satisfactia cea mai mare.”
Student prin programul Erasmus, datorita curiozitatii
Nicoleta Fotea si-a dorit sa plece din Romania pentru a putea vedea diferentele sistemului de la noi si un alt sistem „clasic”, de traditie. „Este limpede ca lipsa de interes fata de viitorii medici din Romania te face rapid sa te gandesti ca daca administratia nu creeaza un cadru favorabil, poate este mai bine sa-ti gasesti un loc unde contezi. In perspectiva unei comparatii lucide, m-am hotarat sa studiez prin acest program european Erasmus.”
De ce Franta? Pentru ca, „mi-am dorit sa ajung intr-o tara a carei limba sa o pot stapani indeajuns de bine incat sa pot comunica eficient cu bolnavul si, in al doilea rand, pentru ca locuri in Marea Britanie nu au fost scoase la concurs in anul in care eu am dat examenul. In plus, Franta a fost pentru multa vreme un centru medical important pentru referinta europeana; am ales Paris si nu alt centru din Franta (Lyon sau Marseille), pentru ca stiam ca aici se afla multe servicii specializate in domenii care ma intereseaza: imunologie, autoimunitate, inflamatie”.
Cu toate acestea, „nu trebuie sa privim cu admiratie suprema un sistem medical, cel francez, in cazul de fata, pentru ca nu este nici pe departe perfect”
Sfaturi pentru tinerii medicinisti: „Recomand tuturor studentilor la medicina sa plece sa vada si alte sisteme, chiar daca nu vor sa profeseze inafara, pentru ca le vor deschide orizonturilor, vor fi mai putin prizonierii unor preconcepte. Nu este usor deloc, mai ales cand vii dintr-o tara considerata a treia roata la caruta, dar daca esti pregatit profesional te vei impune oriunde, insa muncind de cel putin doua ori mai mult decat ceilalti.”
De la Sorbona, la... Cambridge
Autor: Iuliana-Maria Vişan
Sursa: PaginaMedicala.ro
