Visul unui chirurg roman, autor al primului transplant de mana din Romania
Profesorul Alexandru Georgescu este unul dintre chirurgii romani care fac cinste profesiei medicale atat in tara, cat si peste hotare. Inventator si promotor al unor tehnici chirurgicale recunoscute la nivel mondial, profesorul Georgescu doreste sa aseze Clujul la loc de cinste pe harta medicala internationala prin realizarea primul transplant de mana din tara noastra.
Aura Fratila(A.F.): Domnule Profesor, cat de aproape suntem de realizarea primului transplant de mana din Romania?
Prof. dr. Alexandru Georgescu (A.G.): In momentul de fata suntem in etapa de obtinere a acreditarii pentru ca sa se poata efectua transplantul de mana in cadrul Institutului de Urologie si Transplant Renal din Cluj. In principiu, aceasta acreditare ar putea fi obtinuta in cateva luni, dupa care se va putea trece la practicarea primului transplant de mana. La ora actuala avem o lista de asteptare comuna din Bucuresti si Cluj, care include 10 potentiali beneficiari ai unui transplant de mana. Dupa evenimentul care a avut loc pe 22 Iulie la Cluj, alti 2 pacienti s-au mai programat pentru consultatie in vederea stabilirii oportunitatii unui astfel de transplant.
A.F. : De ce au evoluat atat de greu lucrurile si care au fost impedimentele intampinate pana in prezent? Este mai dificil de realizat acest tip de transplant spre deosebire de celelalte (inima, rinichi, ficat, etc)?
A.G.: In Bucuresti, Cluj si Timisoara se lucreaza de multi ani in transplantul experimental de organe compozite. Aceasta etapa de cercetare experimentala este absolut obligatorie in pregatirea transplantului la om. Etapa de cercetare a inclus atat efectuarea chirurgicala propriu-zisa a transplantului pe animale de laborator, cat si aplicarea tratamentelor antirejet.Transplantul de mana ridica numeroase probleme in plus fata de transplantarea unui organ solid (ficat, rinichi, inima, pancreas).
Dificultatea mai mare a transplantului de mana este datorata:
- din punct de vedere chirurgical, faptului ca trebuie refacuta continuitatea a foarte multe elemente anatomice (oase, tendoane, muschi, artere, vene, nervi), spre deosebire de organele solide la care trebuie refacute mult mai putine elemente anatomice.
- din punct de vedere al tratamentului antirejet (tratamentul imunosupresiv), acesta este in principiu mult mai complex datorita allogenicitatii diferite a numeroaselor elemente anatomice.
A.F.: Care sunt pasii ce trebuie urmati in cazul unui transplant de mana?
A.G.: Din punct de vedere organizatoric avem nevoie de obtinerea acreditarilor, a fondurilor, precum si realizarea unor protocoale terapeutice specifice. Este nevoie de un document de acord informat foarte complex, realizarea unei liste de asteptare cu potentiali beneficiari ai transplantului, investigari clinice, paraclinice si psihologice, gasirea potentialilor donatori si obtinerea acordului de donare de la familii.
Dar mai presus de orice, e nevoie de o echipa medicala extraordinar de complexa: chirurg plastician, chirurg de mana, microchirurg, eventual chirurg cardio-vascular, ortoped, anestezist, medic de terapie intensiva, radiolog, psiholog, kinetoterapeut, imunoterpist, medici de laborator, protezisti.
Abia dupa ce avem punctate toate aceste lucruri se trece la organizarea echipei interventionale, care de fapt este compusa din doua echipe ce lucreaza concomitent. In timp ce o echipa se ocupa de prelevare, cealalta pregateste receptorul. Timpul de ischemie calda a mainii ce va fi transplantate trebuie sa fie cat se poate de scurt. Transplantul propriu-zis se efectueaza de catre echipa chirurgicala complexa de care aminteam mai sus.
Pasul urmator apartine recuperarii functionale. Pacientul trebuie sa fie foarte compleant cu kinetoterapia postoperatorie care trebuie sa fie foarte sustinuta si de lunga durata.
Din punct de vedere al tratamentului antirejet, exista protocoale bine definite. Acest tratament trebuie urmat tot restul vietii. Postoperator trebuie asigurate conditiile necesare pentru ca pacientul sa ramana sub supraveghere continua cel putin trei luni. Ulterior pacientul trebuie sa vina pentru control periodic. Trebuie urmarita aparitia celui mai mic semn de rejet, iar la aparitia lui pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta pentru modificarea tratamentului.
A.F.: Care sunt factorii de risc care trebuie avuti in vedere in cazul unui transplant de mana?
A.G.: Factorii de risc nu sunt legati de actul chirurgical. Principalii factori de risc sunt legati de efectele tratamentului imunosupresiv, care pot include afectarea unor organe, aparitia diabetului, posibil a unor forme de cancer, inclusiv-foarte rar-decesul. In plus, in cazul necompleantei pacientului la kinetoterapie, rezultatul functional poate sa fie nesatisfacator. In cazul in care pacientul nu efectueaza correct tratamentul imunosupresiv poate sa apara rejetul.
A.F.: Ce ne puteti spune despre beneficiile unui astfel de transplant?
A.G: Indicatia principala a transplantului de mana este la pacientii cu amputatie bilaterala. In astfel de cazuri este de inteles ca transplantul unilateral sau bilateral va ameliora substantial conditiile de viata si de munca ale pacientului. Desigur ca si in cazurile de amputatie unilaterala, transplantul va imbunatati mult reintegrarea sociala si profesionala a pacientului. Va pot da exemplul unui pacient austriac care a beneficiat de un transplant bilateral de mana si care, dupa operatie, a facut de doua ori turul lumii pe motocicleta!
A. F.: Exista o categorie de pacienti cu prioritate pentru acest tip de transplant? In ce masura va fi posibil realizarea unui transplant de mana la copiii care se nasc fara o mana sau fara ambele?
...Autor: Aura Fratila
Sursa: PaginaMedicala.ro
