Prof. dr. George Litarczek: Sistemul sanitar romanesc nu duce lipsa de dotari, ci de gospodarire!

Prof. dr. George Litarczek (foto) este considerat "parintele anesteziei din Romania". A pus bazele Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva (SRATI), a scris prima carte de anestezie din Romania si a format, de-a lungul timpului, aproape 1000 de specialisti in aceasta specialitate. Prof. Litarczek s-a nascut in Boston, Massachusetts, intr-o familie de medici: tatal, conferentiar la Spitalul Filantropia, iar mama, asistenta la catedra de histologie de la Facultatea de Medicina. Sustine ca ar fi putut face inginerie "cu foarte mare entuziasm" si ca a oscilat intre Politehnica si Medicina, optand in final, pentru cea din urma.

Una dintre pasiunile profesorului, acum in varsta de 85 de ani, este stiinta care se leaga cu divinitatea. Medicul anestezist a fost prezent la deschiderea Cursului de Neurostiinte 2012, organizat de prof. dr. Leon Zagrean de la UMF Bucuresti.

Claudia Spridon (C.S.): Domnule Profesor, parintii dvs. au fost tot medici. Era de la sine inteles ca veti alege medicina?

Prof. dr. George Litarczek (G.L.): Nu neaparat. Eu am dat examenul la Medicina aici (Bucuresti, n.red.) in 1944, sub bombardamente. Practic, a fost o oscilatie intre medicina si politehnica, mai ales ca eu am facut realul la liceu. Stiam ceva matematica, ulterior chiar am vazut ca stiam mai multa matematica decat colegii mei de la medicina. Inginerie puteam sa fac cu mare entuziasm, desi am facut pentru mine ca am construit aparate de radio, receptori de receptie - emisie inainte de razboi.

C.S.: In 1956 ati scris prima carte de anestezie din Romania. Cum considerati ca a evoluat aceasta specialitate?

G.L.: A evoluat bine. A incercat sa tina pasul. Eu ma duc regulat la congresele romanesti, sunt cinci manifestari in tara de anestezie. Vad ca abordeaza toate subiectele, toate tehnicile. La ora actuala oamenii nu au nevoie sa inventeze, se duc, se uita, copiaza, isi iau sculele care trebuie si le aplica acasa.

C.S.: Sunt protocoalele existente foate bine puse la punct? Ce parere aveti?

G.L.: Protocoalele sunt in mod cert bune pentru medicii tineri si pentru medicii de garda. In schimb, ingradeste un medic cu mai multa experienta. Protocolul are insa o valoare, este schema minimala de tratament intr-o anumita situatie. Si daca ajungi la cazul de judecata trebuie sa fi indeplinit protocolul. Poti sa mai ai si idei personale, dar asta deja este peste acele masuri minimale.

C.S.: E bine sa iti asumi aceste idei personale?

G.L.: Asta e in viata, ce iti asumi si ce nu iti asumi. Daca consideri ca sunt foarte corecte, poti sa iti asumi ideile personale. Eu, de exemplu, in toata practica mea am fost obligat de situatie sa invat singur si sa imi asum o serie intreaga de elemente pe care nu aveam de unde sa le iau.

C.S.: Ati format aproximativ 1000 de specialisti in anestezie. Ce inseamna acest lucru pentru dumneavoastra, acum cand va uitat in urma?

G.L.: Ii intalnesc peste tot prin tara. Multi sunt pensionari acum, altii dintre elevii mei au murit, insa la randul lor au format alti specialisti. Formarea tine de pozitia ta, daca esti in invatamant formezi. Trebuie sa ii inveti pe cei din jurul tau ceva, daca ei sustin ca au ce sa invete de la tine.

C.S.: Se spune ca ATI este o specialitate foarte grea. E adevarat?

G.L.: Nu e grea deloc. Medicina generala e o specialitate complexa. Pentru unul care e mai putin dotat la cap e grea, pentru altul poate sa fie o specialitate foarte usoara. Insa ce-i lipseste omului in general este disciplina. In meseria noastra este nevoie de foarte multa disciplina. O a doua idee pe care trebuie sa o ai in cap in momentul in care ai acceptat sa faci o anestezie unui bolnav este ca si cum ai iscalit cu el un contract. Esti raspunzator de clauzele din contract. Tu ii promiti ca il scoti bine si viu din operatie si daca intre timp i se intampla ceva suporti consecintele.

C.S.: Presa a tot scos la iveala foarte multe cazuri in care medicii anestezisti dadeau gres.

G.L.: Nu dadeau gres. De obicei ce se intampla e ca nu stau langa bolnav, iar acestia din urma raman nesupravegheati un timp.

C.S.: Ultimele statistici ale CMR arata ca peste 11.000 de medici au plecat din tara, iar una dintre cele mai cautate specialitati in strainatate este anestezia terapia intensiva.

G.L.: Nu vreau sa ma laud, dar elevi de-ai mei si chiar eu am fost tentati de ofertele din strainatate. Spre exemplu, puteam sa raman in '65, apoi in '68 cand am avut o oferta concreta. Nu stiu de ce n-am plecat, nu pot sa va dau un raspuns in aceasta privinta. Practic, am reusit sa fac o treaba buna si aici. Eu am avut noroc in viata c-am avut usi deschise si nu m-am luat la harta cu partidul. Mi-am vazut de treaba mea, cand mi s-au oferit posturi de administratie am refuzat din start. Am avut un serviciu care mi-a placut, dotat corespunzator pana in ultimii ani inainte de '89 cand totul era la nivel catastrofic. Pana atunci s-a putut face fata onorabil, zic eu. Ganditi-va ca am scos niste elevi care au ajuns toti sefi de sectie nu doar aici, ci si prin tari din Uniunea Europeana. De pilda, am fost invitat in Germania sa marchez iesirea lor la pensie. Acolo e cu sarbatorire iesirea la pensie, nu cu piciorul in fund. Avand eu bursa OMS in Germania, am tinut o luna cursuri si m-au angajat la Universitatea din Dusseldorf.

C.S.: Cum erau conditiile de atunci, fata de ceea ce era in Romania?

G.L.: Era o diferenta mare. Dar in Fundeni si in celelalte unitati sanitare unde am lucrat am reusit sa aduc dotarile de acolo. Asta se intampla prin anii '65-70.

C.S.: Accesul la literatura de specialitate era si el ingradit?