Aytul Junten, asistenta-sefa in Turcia: Sunt multe asistente care prefera sa lucreze la stat
Sistemul medical din Turcia nu difera foarte mult de cel de la noi din tara. Si acolo se inregistreaza un deficit de cadre medicale, indeosebi asistente medicale. Si la vecinii nostri conditiile din spitalele private sunt net superioare celor din unitatile medicale de stat, la fel si remuneratiile angajatilor din sanatate. In Turcia, exista, totusi, o preferinta in randul asistentelor medicale de a lucra la stat, ceea ce nu poate fi observat in sistemul sanitar romanesc. Se pare ca asistentele prefera spitalele de stat pentru ca acolo au mai putine responsabilitati si lucreaza mai putine ore, in ciuda faptului ca acolo trebuie sa ingrijeasca mai multi pacienti deodata si nici nu dispun de conditii de munca prea favorabile.
Despre cum este sa lucrezi in spitalele private si cum isi desfasoara munca asistentele medicale in unitatile de stat din Turcia am discutat cu Aytul Junten, asistenta-sefa pe Departamentul de Oncologie din cadrul Centrului Medical Anadolu, din Istanbul. Aytul lucreaza ca asistenta de 14 ani, din care ultimii opt ani i-a petrecut in renumitul spital din Istanbul. A mai lucrat si la spitalul privat Adzibadem din Istanbul, a profesat si intr-un spital universitar timp de un an si jumatate, iar la inceptul carierei sale alucrat la Florence Nightingale, unde a terminat si facultatea. Considera ca raspunderea este mult mai mare la privat si apreciaza faptul ca sistemul privat pune mult pret pe angajat.
Aytul Junten (A.J.): In primul rand, in spitalele private exista o calitate mult mai mare a serviciilor, atat pentru pacienti, cat si pentru angajati. Este foarte important ca si noi, cei care lucram, sa fim protejati in ceea ce facem, mai ales ca munca noastra poate fi foarte periculoasa pentru ca lucram cu multe substante. Tocmai din acest motiv, in spitalele private se acorda o mai mare importanta angajatului.
De exemplu, nu gasesti in niciun alt spital de stat si chiar si privat, sistemul de aici: orice substanta care se scoate din sistem se scoate in prezenta unui alt asistent. Adica in permanenta exista o alta persoana care supravegheaza si verifica procesul. In momentul in care substanta se scoate, se foloseste si amprenta unui alt angajat. O singura amprenta nu este suficienta.
Mirabela Viasu (M.V.): Avand in vedere ca aveti de urmat aceste protocoale, considerati ca responsabilitatea este mai mare la privat?
A.J.: Intr-adevar, raspunderea este mult mai mare la privat. Aici, toate perfuziile sunt date cu niste pompite speciale, protejate uneori de lumina soarelui, toate seturile si materialele pe care le folosim sunt protejate si, in acest fel, suntem si noi protejati. La stat nu exista atatea echipamente avansate. De exemplu, acolo perfuzia o reglezi dupa ochi. In schimb, aici, exista un aparat special care masoara doza.
In plus, daca unui pacient i se administreaza cinci substante separate, inainte de administrarea fiecarei substante, este intrebat numele, prenumele, data nasterii. Se face o identificare a pacientului la fiecare administrare. Asa ceva nu se face la stat. Uneori pacientii, cand mergem si-i intrebam de 5 ori care e numele lor si care este datat nasterii, ne spun ca sunt bolnavi, dar nu au probleme cu capul. Noi suntem nevoiti sa facem acest lucru pentru binele lor si pentru ca aceasta este procedura.
M.V.: De ce ati ales sa lucrati in privat?
A.J.: Este foarte greu sa lucrezi la stat, pentru ca uneori nu se gasesc manusi, nu se gasesc materiale pentru pacienti. Este mult mai greu ca si conditii sa lucrezi la stat. Aici, de exemplu, nu avem niciodata deficit de materiale, lucru foarte important pentru pacient. Am avut, totusi, cateva probleme si aici, cand, de exemplu, materialele au ramas in vama sau nu au ajuns la timp, dar gasim imediat o alternativa, iar pacientul nu este afectat.
M.V.: Am inteles ca toata cariera v-ati petrecut-o in domeniul Oncologiei, exceptand un an din perioada studentiei, cand ati lucrat in Cardiologie. Nu vi se pare Oncologia un domeniu greu?
A.J.: Este un domeniu foarte greu. Unii pacienti cu care lucrez sunt in ultimele luni din viata, unii doar ce au fost diagnosticati si atunci trec printr-un soc puternic. Tocmai din acest motiv este foarte greu sa gasim personalul dispus sa lucreze aici. Este foarte greu sa vezi atata suferinta. Cu toate acestea, eu am ales sa fac asta pentru ca pe mine aceasta munca ma multumeste sufleteste. Ma simt bine cand stiu pot sa aduc putina alinare in sufletele acestor pacienti.
De exemplu, in alte spitale de stat, cand ajungi asistenta la oncologie, toti te privesc ca si cum ai facut ceva rau si ai fost pedepsit. Ei bine, pentru a putea lucra in acest departament ai nevoie de o buna calificare si de o pregatire riguroasa.
M.V.: Cum reusiti sa va detasati de toata aceasta suferinta pe care o vedeti zi de zi?
A.J.: Acest lucru reusesti sa-l faci pe masura ce capeti experienta, devii un mai bun profesionist. In plus, noi avem foarte multe cursuri prin care invatam cum sa lucram cu pacientul, facem traininguri psihologice pentru a invata cum sa nu ne lasam afectati prea mult de suferinta pacientului, cursuri de psiho-oncologie.
Eu ca asistenta-sefa, imi trimit personalul la astfel de cursuri pentru ca in acest fel ajutam si pacientul. Totodata, pentru a ne tine moralul ridicat, noi incercam sa facem si activitati in echipa, cum ar fi sa iesim si sa ne distram, sa mergem in team-buildinguri.
M.V.: Exista divergente intre asistente si medici?
...Autor: Mirabela Viasu
Sursa: PaginaMedicala.ro
