C. muncii, art. 155 şi 157 (2)

H.G. nr. 250/1992

Legea nr. 334/2002, art. 51 (3) şi art. 52 „b”



Unitatea bugetară are obligaţia plăţii tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului, aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncţionalităţile acestora neputând afecta existenţa sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege. Bibliotecarului comunei i se cuvine, conform art. 155 şi 157 (2) din Codul muncii, pe lângă salariul de bază, spor pentru vechime în muncă conform H.G. nr. 250/1992, spor de periclitate în baza art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, şi indemnizaţie de conducere în baza art. 52 „b” dinLegea nr. 334/2002.



Secţia civilă, decizia nr. 3382 din 6 mai 2004



B.E. încadrată ca bibliotecară a solicitat obligarea Primăriei comunei Izvoarele la plata sporului de vechime, a sporului de periclitate de 15% precum şi a sporului de conducere de 25% aferente salariului de bază, începând cu data de 1 iulie 2002.

Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 941/16 septembrie 2003, a admis acţiunea reţinând că, în calitate de bibliotecar, reclamanta este îndreptăţită, în temeiul Legii nr. 334/2002, să primească un spor de periclitate de 15% din salariul de bază şi, întrucât funcţia de bibliotecar este asimilată funcţiei de şef de birou, beneficiază şi de spor de conducere, la aceste sporuri adăugându-se şi sporul de vechime în muncă, reglementat de H.G. nr. 250/1992.

Prin recursul declarat, pârâta susţine, în esenţă, că greşit s-a admis cererea reclamantei, în condiţiile în care statul de funcţiuni - bibliotecari, aprobat de consiliul local şi valabil de la 1.I.2002 până la 1.X.2002 nu cuprinde sporul de conducere de 25% şi acela pentru condiţii periculoase de 15%. Nici statul de funcţiuni aprobat pentru anul 2003 nu cuprinde aceste sporuri, din lipsa de fonduri, ci numai, acela de vechime.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 155 şi 157 alin. (2) C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, iar sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat şi bugetele locale se stabileşte prin lege, cu consultarea organelor sindicale reprezentative.

Petiţionara beneficiază, în afara sporului de vechime prevăzut de H.G. nr. 250/1992, pentru persoanele ce îşi desfăşoară activitatea în unităţile bugetare, şi de un spor de 15% din salariul de bază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/18 iunie 2002, care se acordă personalului din biblioteci, din depozitele de carte, personalului care lucrează în laboratoarele de restaurare şi conservare a cărţii ori care asigură serviciile de împrumut la domiciliu, în spitale şi în azile de bătrâni.

Fiind singura bibliotecară a comunei, petiţionara nu numai că lucrează în depozitul de carte, dar asigură şi serviciul de împrumut la domiciliu, astfel că acesteia îi sunt aplicabile sporurile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 334/2002.

De asemenea, reclamanta îndeplineşte şi atribuţiile de bibliotecar responsabil, biblioteca comunei fiind fără personalitate juridică. Această funcţie este asimilată, necondiţionat de alte elemente, aceleia de şef serviciu sau şef birou, astfel că petiţionara este îndreptăţită în temeiul art. 52 „b” din Legea nr. 334/2002 şi la acordarea îndemnizaţiei de conducere.

O.U.G. nr. 121/25 decembrie 2002, invocată de primărie în motivarea recursului, în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia acordarea sporului de conducere presupune existenţa în subordine a cel puţin 3 salariaţi, condiţie pe care petiţionara nu o îndeplineşte, nu este incidentă în cauză, deoarece susmenţionata ordonanţă, modificată prin Legea nr. 416/2001, are un alt obiect de reglementare, venitul minim garantat.

Sporul de conducere pentru şef de birou, cum este asimilat postul de bibliotecar de la comună, este reglementat de O.U.G. nr. 191/2002 privind criteriile de salarizare în sistemul bugetar. Conform O.U.G. nr. 24/2000 anexa IV capitolul privind aparatul propriu al consiliilor locale şi al instituţiilor din subordinea acestora - îndemnizaţia de conducere ca „şef birou”, funcţie cu care este asimilară aceea de bibliotecar responsabil deţinută de petiţionară, este de 25% din salariul de bază. Aşa fiind, afirmaţia primăriei recurente, potrivit căreia sporul pentru funcţia de şef birou este doar de 15% şi nu de 25% nu-şi găseşte un suport legal.

Apărarea primăriei, în sensul că aprobarea statului de funcţiuni şi a bugetului local fiind făcută de consiliul local, nu au fost prevăzute resursele băneşti necesare acordării sporurilor solicitate de petiţionară, este neîntemeiată.

Potrivit art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local aprobă, la propunerea primarului şi în condiţiile legii : organigrama, statul de funcţiuni, numărul de personal şi regulamentul de funcţionare al aparatului propriu de specialitate al instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi al regiilor autonome de interes local; statul de funcţii întocmit conform posturilor prevăzute în organigrama de personal şi conform legii speciale privind salarizarea, pe fiecare categorie de personal.

În cazul petiţionarei, legea specială incidentă fiind imperativă, sub aspectul cuantumului salariului, ea trebuia aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare salarizării din legea specială.  

Hotărârea nr. 28 bis/2002 a Consiliului local Izvoarele, de aprobare a statului de funcţiuni, la propunerea primarului, încorporează nu numai salariul dar şi sporurile de care petiţionara beneficiază în temeiul Legii nr. 334/2002 cap. V art.  52 b şi H.G.  nr. 250/1992.  Hotărârea nu a fost revocată, astfel  că  nu se poate  pune

în discuţie responsabilitatea consiliului local şi deci legitimarea procesuală pasivă a acestuia.

Primarul comunei, în calitate de autoritate executivă, nu avea decât să aducă la îndeplinire plata salariului, cu toate sporurile şi îndemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 334/2002.

Drepturile salariale fac parte dintr-un capital distinct din bugetul local şi anume „cheltuielile de personal”. Acestea beneficiază de prioritate în bugetul local conform statelor de funcţii întocmite la propunerea de buget local, care trebuie temeinic fundamentată de primar, care poartă şi responsabilitatea defectuozităţii propunerii făcute.

Privit din această perspectivă a mecanismului alcătuirii bugetului local şi în considerarea priorităţii acordată de art. 156 C. muncii, drepturilor salariale (salariul de bază, îndemnizaţii, sporuri), care trebuiesc plătite înaintea oricăror obligaţii băneşti, este neîndoios că aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncţionalităţile acestora, nu pot afecta existenţa sau cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de lege.

Ca urmare, petiţionara este îndreptăţită la încasarea salariului de bază şi a tuturor sporurilor şi îndemnizaţiilor ce i-au fost recunoscute de Legea nr. 334/2002, rămânând fără relevanţă, în ceea ce o priveşte, aspectele de disfuncţionalitate, de ordin administrativ şi financiar, invocate de primar. Ele pot cel mult pune în discuţie responsabilitatea disciplinară ori de altă natură a celor culpabili de fundamentarea bugetului local sau a statului de funcţiuni.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.