Strategia post-aderare elaborată de Guvern are mari lipsuri la capitolul sănătate
Strategia post-aderare elaborată de Guvern are mari lipsuri la capitolul sănătate
Constatăm că măsurile propuse de Guvern în Strategia post-aderare nu ţin cont de situaţia sistemului sanitar, obiectivele menţionate în document limitându-se doar la: dezvoltarea infrastructurii de sănătate (aceasta doar pentru dezvoltarea sistemului naţional de urgenţă şi reabilitarea sistemului naţional de asistenţă pentru pacienţii cu boli mintale) şi creşterea ponderii serviciilor de sănătate preventivă. Chiar dacă şi aceste măsuri sunt necesare ele sunt neesenţiale în raport cu problemele sistemului de sănătate şi nevoile de îngrijiri ale pacienţilor.
Considerăm că România va trebui să dezvolte o strategie în domeniul sănătăţii având ca obiectiv atingerea de către sistemul naţional de sănătate a nivelului mediu european în domeniu în următorii 6 ani şi solicităm Guvernului modificarea Strategiei post-aderare la capitolul sănătate cu includerea următoarelor obiective:
I. Finanţarea adecvată a sistemului de sănătate prin:
a) Creşterea finanţării, bazată în principal pe:
- mai buna colectare a contribuţiilor
- lărgirea bazei de contribuţie
b) Diversificarea finanţării ce are în vedere:
- sprijinirea dezvoltării asigurărilor voluntare de sănătate şi introducerea asigurărilor substitutive
- cresterea contribuţiilor de la bugetul de stat pentru sustinerea programelor de sănătate, a cheltuielilor cu pacienţii neasiguraţi şi asigurarea investiţiilor necesare modernizării.
II. Dezvoltarea infrastructurii cu centrarea atenţiei pe:
a) Reorganizarea şi utilizarea eficientă a resurselor existetnte
b) Modernizarea tehnologiilor de investigaţii şi tratament prin finanţarea de la bugetul de stat
c) Reabilitarea institutiilor publice de sănătate pentru îndeplinirea criteriilor europene de calitate a ingrijirilor.
III. Investiţii în resursele umane ce vizează în principal:
a) Creşterea calităţii formării profesionale şi dezvoltarea educaţiei medicale continue
b) Asigurarea unei salarizări adecvate pentru personalul medical ţinând cont de:
- importanţa socială a muncii prestate
- nivelul de pregătire profesională
Consiliul de Coordonare al Federaţiei „Solidaritatea Sanitară” din România, întrunit...
Consiliul de Coordonare al Federaţiei „Solidaritatea Sanitară” din România, întrunit în perioada 10-12.XI.2006 la Buşteni, a decis prezentarea unei liste proprii de revendicări, plecând de la constatarea că solicitările diferitelor organizaţii sindicale din sectorul sanitar nu acoperă întru totul nevoile salariaţilor şi nu sunt însoţite de soluţii concrete privind creşterea încasărilor la bugetul sănătăţii.
Analizând rata prognozată a inflaţiei, nivelul creşterilor salariale anunţate de guvern, anticipările privind creşterea bugetului sănătăţii, presiunea pe care o exercită nivelul salariilor din occident asupra salariaţilor, şi luând în considerare nevoia corelării salariilor bugetarilor, solicităm o creştere a salariilor personalului din sectorul sanitar cu 82%, creştere eşalonată pe perioada următorilor doi ani. Considerăm oportun ca acordarea acestor creşteri salariale să se facă în cadrul unei noi grile de salarizare care să rezolve totodată şi o bună parte din inechităţile existente.
Creşterea salariilor trebuie acompaniată şi de următoarele măsuri:
- evitarea concedierilor colective mascate de modificarea normativelor de personal propusă de către Ministerul Sănătăţii;
- asigurarea fondurilor necesare pentru acordarea celui de-al 13-lea salariu;
- acordarea primei de vacanţă;
- acordarea tichetelor de masă pentru toţi salariaţii din sistem, indiferent de forma de finanţare şi de statutul profesional.
Revendicările noastre pleacă de la constatarea că acordarea drepturilor fireşti salariaţilor din sistem, drepturi ce decurg din importanţa socială a muncii, nivelul pregătirii profesionale şi solicitările pe care le implică lucrul în acest domeniu, a fost în mod sistematic refuzată, această inechitate riscând să genereze grave tulburări sociale.
Solicitările noastre sunt motivate şi de strategia de întâmpinare a efectelor integrării în Uniunea Europeană pe care trebuie să o adopte Ministerul Sănătăţii, satisfacerea lor putând determina în primul rând stoparea migraţiei personalului medical.
Considerăm necesar ca toate măririle salariale să fie dublate de creşterea veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât calitatea şi cantitatea serviciilor medicale acordate populaţiei să nu fie influenţată în mod negativ ci, dimpotrivă, să crească. Amintim Ministerului Sănătăţii că am indicat în mod repetat calea pentru obţinerea resurselor financiare necesare armonizării intereselor salariaţilor din sistemul sanitar cu cele ale pacienţilor.
Preşedinte,
Viorel ROTILĂ
Scrisoare deschisă adresată guvernanţilor
Într-un moment de reală criză a sistemului sanitar vă solicităm introducerea responsabilităţii (civile şi penale) celor care elaborează sau aprobă un buget insuficient asigurării nevoilor de sănătate ale populaţiei. La noi a se vorbi de răspunderea celor care depăşesc bugetul aprobat a devenit o obişnuinţă, şi astfel constatăm că s-a impus poziţia economiştilor. Considerăm necesară extinderea răspunderii şi asupra celor care nu aprobă bugetele necesare salvării vieţii şi sănătăţii cetăţenilor acestei ţări. Dorim, de asemenea, să-i vedem inculpaţi pe cei care au deturnat fondurile din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bani pe cetăţeanul i-a plătit pentru sănătatea sa şi a altora, către alte zone de interes public dar şi, mai grav, privat.
Trebuie să admiteţi că în sistemul nostru sanitar funcţionează două tipuri de constrângeri care credem că ar trebui luate în considerare în mod egal:
a) constrângerile economice, care impun limitarea la fondurile existente pentru sănătate (şi acestea împuţinate adesea printr-o deturnare de fonduri realizată de Guvern)
b) constrângerile „biologice”, respectiv starea de sănătate a populaţiei care acţionează ca un factor de presiune asup
