Legea unică de salarizare este o lege strâmbă şi gerontocrată

 

Analizând ultima formă a Legii unice de salarizare Comitetul director al Federaţiei „Solidaritatea Sanitară” din România ia în considerare necesitatea suspendării discuţiilor privitoare la această lege, dacă nu se reuşeşte modificarea ei în mod favorabil salariaţilor, având în vedere în special următoarele motive:

Legea unică de salarizare este unică doar cu titlul, ea preluând şi menţinând diferenţe marcante între diversele categorii bugetare.

La elaborarea proiectului de lege nu au fost consultate organizaţiile sindicale din toate sectoarele bugetare de activitate, pentru sănătate lipsind cu desăvârşire o astfel de consultare; astfel, proiectul de lege nu respectă una din condiţiile esenţiale pentru a putea fi promovat.

Actuala formulă a legii leagă orice creştere de salariu şi orice posibilitate de avansare profesională de fondurile bugetare acordate fiecărui sector (alocări realizate de un sistem politic clientelar), eliminând astfel importanţa meritului personal şi determinând apariţia unui sistem de salarizare nestimulativ.

 

 

Legea unică de salarizare stabileşte o ierarhie bazată predominant pe vechimea în muncă şi nu pe valoarea personală, gradaţiile, în cadrul fiecărui grad sau treaptă profesională, acordându-se în funcţie de treptele de vechime în muncă iar avansarea în grade sau trepte profesionale făcându-se tot în funcţie de vechimea în muncă. În felul acesta sunt blocate oportunităţile de carieră bazate pe merit în sistemul bugetar, tot sistemul fiind centrat pe prezumţia de experienţă ce derivă din vechimea în muncă.

Alături de învăţământul universitar sănătatea este la cel mai scăzut nivel în ceea ce priveşte beneficiile de creştere salarială anticipate. Dacă pentru forma iniţială a grilei salariile în sistemul sanitar erau mai mici decât cele din alte sectoare, pe noua grilă, care are coeficienţii micşoraţi, salariile sunt cu atât mai defavorabile. Luând ca exemplu salarizarea la vârful ierarhiei putem observa că salariile pentru medici sunt mult prea mici raportat la tot ceea ce înseamnă un medic, maximum posibil pentru un medic primar (un medic la apogeul carierei sale) dintr-un spital de urgenţă (unde are câteva sporuri incluse) fiind 5,10 iar pentru un medic specialist 3,75; pentru alte tipuri de spitale salariul maxim pentru un medic primar este 3,98 iar pentru un medic specialist 3,38. Cum medicii sunt vârf de ierarhie şi restul salariilor din sistem sunt în aceeaşi situaţie.

Deoarece Legea unică de salarizare a devenit instrument de reducere a salariilor şi nu de armonizare şi de creştere a lor pentru categoriile defavorizate considerăm că, dat fiind şi contextul economic actual, dacă nu se va reuşi modificarea ei în mod adecvat se impune luarea în considerare a suspendării discuţiilor pe marginea acestei legi, reluarea lor putându-se face într-un context economic mai favorabil.

 

Preşedinte,

Rotilă Viorel

 

Observaţiile Federaţiei la Legea unică de salarizare în sistemul bugetar

Nota de fundamentare

La elaborarea proiectului de lege nu au fost consultate organizaţiile sindicale din toate sectoarele bugetare de activitate, pentru sănătate lipsind cu desăvârşire o astfel de consultare. Din acest motiv considerăm că proiectul de lege nu respectă una din condiţiile esenţiale pentru a putea fi promovat.

Actuala formulă a legii de salarizare leagă orice creştere de salariu de fondurile bugetare acordare, ceea ce înseamnă că evoluţia în carieră nu este dependentă în primul rând de performanţele personale, fiind astfel eliminat unul din cei mai importanţi factori de stimulare a performanţei.

Legea unică de salarizare este unică doar cu titlul, ea preluând şi menţinând diferenţe marcante între diversele categorii bugetare.

Preambulul legii ne asigură că nu va avea loc o diminuare a salariului brut, antrenând însă o diminuare a salariului net, deci a veniturilor, mai ales prin eliminarea sporurilor.

Grilele sunt relativ inutile atâta timp cât încadrarea în ele este într-un termen nesigur.

Legea unică de salarizare, în forma actuală, conduce la blocarea creşterilor salariale semnificative în perioada următoare, făcând din sistemul bugetar în general şi din cel sanitar în special sectoare tot mai neatractive, în condiţiile unui deficit de personal deja existent şi care se va accentua ca efect al aplicării acestei legi.    Alături de învăţământul universitar sănătatea este la cel mai scăzut nivel în ceea ce priveşte beneficiile de creştere salarială anticipate (excepţie făcând magistraţii pentru care este anticipată o scădere a veniturilor).

Textul legii

Art. 2 Personalul angajat pe proiecte (care sunt finanţate din fonduri publice) se supune şi el acestor prevederi?

Art. 2 – Litera m) anulează multe din prevederile anterioare, stabilind plata muncii prestate nu în funcţie de valoarea ei reală, ci de alocările bugetare realizate de un sistem politic clientelar (prevederile sunt reluate la art. 3).

Legea unică de salarizare stabileşte o ierarhie bazată predominant pe vechimea în muncă. Astfel, alin.3 al art. 6 (dar şi la art. 9, art. 40 alin. 4) stabileşte că gradaţiile, în cadrul fiecărui grad sau treaptă profesională, corespund treptelor de vechime în muncă. Mai mult decât atât şi avansarea în grade sau trepte profesionale se face tot în funcţie de vechimea în muncă (art. 40, alin. 3). În felul acesta sunt blocate oportunităţile de carieră bazate pe merit în sistemul bugetar, tot sistemul fiind centrat pe prezumţia de experienţă ce derivă din vechimea în muncă. Considerăm că întreg sistemul ar trebui să fie centrat pe evaluare capacităţilor profesionale, acesta fiind principalul factor ce intervine în diferenţierea salariilor.

Art. 9, alin. 3 are la bază o confuzie între vechimea în muncă şi vechimea în activitate, deoarece vechimea în muncă poate fi şi în alte sectoare de activitate decât cel pentru care urmează a se acorda gradaţia (o situaţie ce va fi din ce în ce mai des întâlnită pe piaţa muncii). În cazul în care vechimea în muncă este alcătuită şi din vechime în altă activitate se mai acordă gradaţia? De fapt, ce se are în vedere: vechimea în muncă sau vechimea în activitatea (abia cea din urmă întemeind parţial conceptual de experienţă, însă fără a justifica prezumţia generală de experienţă cu care operează legea).

Art. 10 prevede ca în cazul suspendării, la reluarea activităţii salariul se stabileşte la nivelul avut anterior suspendării; aceasta teza este în contradicţie cu prevederile art. 11, alin. 2 din legea 54/2003 (Legea sindicatelor) care prevede: La revenirea in postul avut anterior persoanei aflate in situaţia prevăzută la alin. (1) i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât cel ce putea fi obţinut in condiţii de continuitate in acel post. Solicitam modificarea articolului în mod corespunzător sau introducerea unei excepţii.

La art. 13 solicitam introducerea formulei „se plăteşte un spor de până la 100%... dar care nu poate fi mai mic de 50%.

La art. 25, alin. 2 trebuie menţinut raportul mai strâns dintre vechimea în munca si numărul de zile de concediu de odihna, astfel încât numărul acestora sa crească odată cu creşterea vechimii în munca.

La art. 34, alin. 1 solicităm introducerea formulei „se plăteşte un spor de până la 100%... dar care nu poate fi mai mic de 50%

Art. 35 are o formulare deficitară: în categoria “personal medical cu pregătire superioară” intră şi asistenţii medicali absolvenţi ai colegiilor sau chiar facultăţilor de specialitate; or, gărzile nu se referă în mod curent la ei, ci la medici.

La art. 35 alin 4) după „Procentul concret al sporului… se aproba trimestrial de comitetul de comitetul director” trebuie introdus „cu acordul sindicatelor reprezentative din unitate”. Avem în vedere aici prevederile în domeniu din sistemul sanitar, formularea existenta punându-ne într-o situaţie mai dezavantajoasa decât cea existenta.

Evaluarea personalului se face numai de două persoane: conducătorul instituţiei şi şeful ierarhic, doar ultimul cunoscând de fapt activitatea salariatului. Astfel este anulată obiectivitatea evaluării prin eliminarea comisiilor de evaluare care putea fi mult mai obiective. Solicităm introducerea unor comisii de evaluare a activităţii profesionale (din care să facă parte şi reprezentanţii sindicatelor, în calitate de observatori, pentru a spori gradul de corectitudine şi obiectivitate).

La art. 43 se poate observa că, cel puţin pentru sectorul sanitar, nivelul sporurilor de care ar putea beneficia personalul este semnificativ redus.

 

Grila pentru sănătate

Ca observaţie generală dacă pentru grila iniţială salariile erau mai mici decât cele din alte sectoare pe noua grilă, care are coeficienţii micşoraţi, salariile sunt defavorabile pe ansamblul situaţiei.

Salariile pentru medici sunt mult prea mici, maximum posibil pentru un medic primar (un medic la apogeul carierei sale) dintr-un spital de urgenţă (unde are câteva sporuri incluse) fiind 5,10 iar pentru un medic specialist 3,75; pentru alte tipuri de spitale salariul maxim pentru un medic primar este 3,98 iar pentru un medic specialist 3,38.

Cum medicii sunt vârf de ierarhie restul salariilor din sistem sunt în aceeaşi situaţie.

In nota de fundamentare a legii se arata ca pentru studiile superioare coeficienţii de ierarhizare au valoarea minim 2. In grilă putem însă găsi următoarele situaţii: medic stagiar 1,90, farmacist stagiar 1,60, asistent medical cu studii superioare 1,60, biolog 1,60; situaţia este aceeaşi pentru personalul cu SSD şi cel cu PL. Astfel, în cazul personalului medical sunt încălcate însăşi principiile ce stau la baza acestei legi.